Tu si lumea din jur

Pentru foarte multi dintre noi viata este un joc cu suma pozitiva. Toti putem castiga, daca stim cum sa o facem’.

Dar cum sa facem? In loc sa stam si sa inghitim ceea ce ni se serveste, ce ne da mass media, ce ne dau guvernantii, ce ne da mediul in care traim, in loc sa luam totul de-a gata si sa ne plangem de ce avem (bani putini, mizerie, nesimtire, minciuna si coruptie), trebuie sa luam atitudine, sa punem osul la treaba si sa miscam lucrurile. Sa ne implicam! De la a face curat pe scara sau a sapa in gradina comuna din spatele blocului pana la a ajuta un batran sa treaca strada; de la a vota pana la a continua sa ne dezvoltam si sa ne luminam mintile, ca apoi sa le dam si altora din intelepciunea noastra. Oamenii se imbogatesc nu atunci cand tin totul doar pentru ei, ci atunci cand dau si altora din ce au, fie ca e vorba de o bucata de paine sau de o idee valoroasa.

Lucrurile stau pe loc cand noi stam pe loc, cand mintea noastra nu creeaza nimic pozitiv. In loc sa ne plangem, putem inventa solutii; in loc sa asteptam, putem sa facem un pas. Cat de mic. Exemplul nostru va fi urmat si de altii.

Anunțuri

Creion sau tastatura

Am multe cunostinte care spun ca nu pot sa scrie absolut nimic direct pe calculator. Nu au pic de inspiratie, monitorul ii inhiba si ii oboseste. Am chiar mai multe cunostinte, insa, care nu au nici o problema sa faca asta. Multi dintre ei sunt nevoiti, din cauza locului de munca, sa petreaca ore intregi in fata calculatorului in fiecare zi, asa ca pentru ei a devenit o obisnuinta si chiar o placere sa scrie in fata monitorului. M-am tot gandit si m-am tot analizat incercand sa ma plasez in una dintre cele doua categorii. Mi-am dat seama ca pentru mine calculatorul este o necesitate, ca mi-a provocat un pic de dependenta si ca, uneori, e chiar o sursa de distractie. Mi-am mai dat seama, insa, ca tot ce tine de sensibilitate, de emotii, de profunzimea gandirii se petrece, cel putin in cazul meu, undeva departe de ‘prietenul’ meu inert, calculatorul. Marturisesc ca nu am mai scris de ceva timp pe foaie din comoditate, din graba si chiar din lene. Nu mi-a placut niciodata sa transcriu si nimeni nu mai primeste lucrari scrise de mana. Am recitit din lucrarile scrise in ultima vreme si am simtit ca le lipseste exact implicarea de care vorbeam mai sus, bucatica din tine pe care o pui in fiecare text pe care il scrii. Calculatorul traseaza o bariera intre mine si el. Nimic personal, nici o emotie, nici o traire nu trece de ea. Poate ca acesta este motivul pentru care intotdeauna voi lua creionul in mana pentru a scrie despre ceva drag, pentru a ma lasa furata, pentru a fi una cu scrierile mele.